șfárcă, șfărci, s.f. (reg.) tobă de porc; stomac de porc. Vezi definitia »

LOXODRÓMĂ s. f. curbă pe o hartă reprezentând globul terestru, care taie toate meridianele sub același unghi. (< engl. loxodrome) Vezi definitia »

HEMATOPORFIRÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță de culoare roșie-închisă, rezultată din degradarea hemoglobinei. [< fr. hématoporphyrine]. Vezi definitia »

tábără (-bere), s. f. – 1. Cantonament, campare. – 2. Armată, forță. – 3. Partidă, grupare. – 4. Mulțime, cantitate mare. – 5. Convoi, grup de care. – Mr. tăbure „batalion”, megl. tăbur. Tc. sau mai probabil tăt. tabur (J. Melich, Ung. Jb., XV, 529-40; Vasmer, III, 66), parțial prin intermediul sl. taborŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Tiktin; Candrea), cf. bg., sb., cr., slov., ceh., pol., rus. tabor, mag. tabór. – Der. tăbăraș, s. m. (soldat care aparține unei tabere); tăbărî, vb. (a face tabără; a împresura, a asedia; a se repezi la, a se năpusti). Vezi definitia »

PROTEÍNĂ, proteine, s. f. Substanță organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale. – Din fr. protéine. Vezi definitia »