FAȚĂ ecran, meclă, moacă, muian, mutră. Vezi definitia »

șeruitúră, șeruitúri, s.f. (înv.) 1. pictură, tablou. 2. chip, înfățișare, aspect. Vezi definitia »

ȘARNIÉRĂ, șarniere, s. f. 1. Balama, țâțână. 2. Dispozitiv format din două piese care, așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane, permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem. 3. (Geol.) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale sau sinclinale. 4. Locul de îmbinare între cele două valve care formează cochilia unui lamelibranhiat. 5. Fâșie de hârtie gumată pe care o folosesc filateliștii pentru a lipi mărcile poștale în albume. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. charnière. Vezi definitia »

TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăcuțe metalice sau clopoței pe margine, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino) Vezi definitia »

FRÁUDĂ s.f. Înșelătorie, hoție, act de rea-credință făcut cu scopul de a realiza profituri personale. ♦ Sumă sustrasă prin înșelătorie, prin defraudare. [< fr., it. fraude, cf. lat. fraus]. Vezi definitia »