DÁLTĂ, dălți, s. f. Unealtă de oțel în formă de pană tăioasă, cu sau fără mâner, folosită de fierari, dulgheri, sculptori etc. la crestat, la cioplit, la scobit sau la tăiat. – Din sl. dlato. Vezi definitia »

magmúză (-ze), s. f. – 1. Pinten. – 2. Femeie ușoară. Tc. mağmuz (Șeineanu, II, 241), cf. sb. magmuza „pinten”. Semantismul nu este clar. Vezi definitia »

CARTÓFLĂ s.f. v. cartof. Vezi definitia »

TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias) Vezi definitia »

FUSTIȘOÁRĂ, fustișoare, s. f. Diminutiv al lui fustă; fustiță. – Fustă + suf. -ișoară. Vezi definitia »