NENOROCÍT, -Ă, nenorociți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se găsește într-o situație vrednică de plâns, care este lipsită de noroc, de fericire, care are de îndurat un mare necaz, o mare suferință; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situații) Care inspiră milă, tristețe; vrednic de plâns, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul în care se află cineva) Care denotă o situație foarte proastă, vrednică de plâns; p. ext. sărac, sărăcăcios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. și f. (Om) ticălos, de nimic. – V. nenoroci. Vezi definitia »

LĂCĂRÍT s. n. Procedeu de extragere a țițeiului cu ajutorul unei linguri cilindrice, folosit în sondele mai puțin adânci. – Et. nec. Cf. lac¹. Vezi definitia »

PILÍT¹ s. n. Pilire. – V. pili¹. Vezi definitia »

VÂJIÍT, -Ă, vâjiiți, -te, adj. cf. VÂJÂIT² și VÂJÂIT¹. – [DEX '98] Vezi definitia »

CAOLINÍT s.n. Silicat de aluminiu hidratat, component al caolinului. [Pron. ca-o-. / < fr. kaolinite]. Vezi definitia »