MONOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a unui singur membru. [Gen. -iei. / < fr. monoplégie, cf. gr. monos – unic, plege – lovitură]. Vezi definitia »

SUPRAPOPULÁȚIE s.f. 1. Mare concentrare a populației într-un oraș, într-o regiune etc. 2. (Biol.) Existența unei densități excesive de organisme pe o anumită arie. 3. (Ec.) Suprapopulație relativă = Excedent al populației muncitorești în raport cu necesitățile de forță de muncă ale capitalului; masă de șomeri. [Gen. -iei. / < supra- + populație, după fr. surpopulation]. Vezi definitia »

PIELOSTOMÍE s. f. intervenție pentru devierea spre exterior a urinii din bazinet. (< fr. pyélostomie) Vezi definitia »

INAMICÍȚIE s.f. (Rar) Ură, dușmănie, inimiciție. [Gen. -iei. / cf. it. inimicizia, după amic]. Vezi definitia »

INERVÁȚIE s.f. 1. Distribuție a nervilor într-un organ sau țesut; inervare. ♦ Rețeaua de nervi dintr-un țesut sau organ. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. [Gen. -iei, var. inervațiune s.f. / cf. fr. innervation]. Vezi definitia »