DEȚÍNE vb. III. tr. 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material. ♦ A ocupa o funcție, un post. 2. A lipsi pe cineva de libertate personală; a ține la arest. [P.i. dețin, conj. -nă, var. deținea vb. II. / după fr. détenir]. Vezi definitia »

pajíștine s.f. (reg.) pajiște. Vezi definitia »

EXULTAȚIÚNE s.f. v. exultație. Vezi definitia »

CONVERSIÚNE, conversiuni, s. f. 1.Schimbare a condițiilor unui împrumut. 2.Preschimbare a unei valori de natură economică în alta. 3. (Log., în sintagma) Conversiunea judecăților = operație de inversare a funcțiunii subiectului și predicatului în judecată, păstrându-se calitatea judecății. 4. (Chim.) Mărime care exprimă transformarea substanțelor inițiale dintr-o reacție chimică în unitatea de timp, exprimată de obicei în procente pe unitate de timp. – Din fr. conversion, lat. conversio, -onis. Vezi definitia »

VENERAȚIÚNE, s. f. v. venerație. Vezi definitia »