ÎNTRÉCERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație. ◊ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece. Vezi definitia »

CATALIZÁRE s.f. Acțiunea de a cataliza și rezultatul ei. [< cataliza]. Vezi definitia »

vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri Vezi definitia »

fătătoáre² adj. f. sg. sau s.f. sg. (reg.) vacă, oaie, iapă, scroafă, capră aptă pentru reproducere, bună de prăsilă; mulgare, mulzare, mânzare, sugare, aplecătoare, matcă. Vezi definitia »

PREMATURÁRE s.f. Operație în procesul de fabricare a fibrelor din viscoză. [< prematur]. Vezi definitia »