MICACÉU, -ÉE, micacei, -cee, adj. (Despre roci, minerale) Care face parte din grupa micelor¹ sau care conține mică². – Din fr. micacé. Vezi definitia »

NOPÉU s. n. îngroșare a firelor textile finite, în timpul fabricației, datorită aglomerării de fibre din materia primă. (< fr. nope) Vezi definitia »

méu (-éa), adj. și pron. pos. – Mr. neu, meu, megl., istr. meu. Lat. meus (Pușcariu 1074; Candrea-Dens., 1091; REW 5556), cf. it. mio (sard. meu), prov. mieu, cat., port. meu, sp. mío. Rezultatul normal, mieu, a pierdut diftongul, prin analogie cu f. mea (Rosetti, BL, V, 34; Rosetti, Mélanges, 173), sau, mai curînd, cu pl. mei. Fără îndoială, datorită unui obicei neîntemeiat, introdus de actorul C. Nottara, dicțiunea teatrală obișnuiește să pronunțe mieu. Vezi definitia »

ARHÉU s. m. (fil.) termen care exprimă esența tuturor fenomenelor, prototipul tuturor lucrurilor și ființelor; forță vitală; principiu. (< fr. archée, lat. archeus, gr. arkhe) Vezi definitia »

DRAPÉU s. n. cută, fald (al unui veșmânt). (< fr. drapé) Vezi definitia »