PLÁVIE, plavii, s. f. Insuliță plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol. ◊ Expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [Pl. și: (pop.) plăvii] – Din sl. plavĩ. Vezi definitia »

SEDÚCȚIE s.f. Seducere. ◊ (Jur.) Seducție de minore = infracțiune săvârșită de un bărbat care, prin promisiuni de luare în căsătorie, determină o minoră să aibă raporturi sexuale cu el. [Gen. -iei, var. seducțiune s.f. / cf. fr. séduction, lat. seductio]. Vezi definitia »

CIVILIZÁȚIE s. f. 1. nivel de dezvoltare a culturii materiale și spirituale dintr-o epocă dată a unui popor, a unui stat etc.; (p. ext.) stadiu înalt de dezvoltare a unei societăți. 2. (spec.) cultură materială. (< fr. civilisation) Vezi definitia »

NEFRÍDIE s. f. organ excretor la nevertebratele inferioare. (< fr. néphridie) Vezi definitia »

ANEMOCORÍE s.f. (Biol.) Diseminare cu ajutorul vântului. [Gen. -iei. / < fr. anémochorie]. Vezi definitia »