fășcúță, fășcúțe, s.f. (reg.) putinei, bădâi, budâi, botorog, botică, șteang, chegorniță, berbință, boșcă, bâlercuță. Vezi definitia »

BERGAMÓTĂ (‹ it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpă acidă din care se extrage acid citric și care conține, în coajă, un ulei esențial foarte parfumat, esența de b. fiind utilizată ca bază a apei de colonie și la parfumarea lichiorurilor. 2. (Și în forma pergamotă) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase și aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote. Vezi definitia »

APORÉTICĂ s.f. (În filozofia antică) Metodă de a descoperi contradicțiile și dificultățile teoretice în scopul găsirii adevărului sau pentru a fundamenta o îndoială agnostică. [< fr. aporétique, cf. gr. aporein – a se îndoi]. Vezi definitia »

MOTORCÁDĂ s. f. procesiune de automobile. (< amer. motorcade) Vezi definitia »

PERSEVERÍNȚĂ s.f. v. perseverență. Vezi definitia »