POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

posóc, -oácă, adj. (reg.; despre rufe, haine) murdar. Vezi definitia »

(?) SILENTBLOC, silentblocuri, s.n. (Auto) Articulație elastică antivibrații, alcătuită dintr-un manșon metalic exterior și altul interior, spațiul dintre ele fiind umplut cu un cauciuc special care, în poziție normală de montaj, este totdeauna pretensionat în raport cu cele două manșoane. Exemplu tipic de utilizare: urechile de prindere a amortizorului de șocuri al suspensiei. – Din ? Vezi definitia »

pârcióc s.n. (reg.) miros caracteristic pe care îl au țapii în perioada împerecherii; pârceală, pârcit, pârcitură, pârciță, pârci. Vezi definitia »

BUSUIOC, Aurel (n. 1928, sat Cobîlca, Basarabia), scriitor român. Lirică confesivă sau sentimentală („În alb și negru”), romane de observație etico-morală („Singur în fața dragostei”), cu accente ironic-romantice („Unchiul din Paris”). Literatură pentru copii, piese de teatru, traduceri. Vezi definitia »