PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit; p. ext. sfânt. – Prea + fericit. Vezi definitia »

SPÍRIT s. n. I. 1. totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință. ◊ persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale, al însușirilor morale de caracter etc. 2. inteligență; imaginație. 3. (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală. 4. mod, fel de manifestare, de gândire. ♦ în ŭl = potrivit cu... 5. glumă, anecdotă; vorbă de duh. ♦ a face ĕ = a glumi. 6. caracter specific a ceva. II. semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță, din punctul de vedere al aspirației, sunetul căruia i se adaugă. (< lat. spiritus, it. spirito) Vezi definitia »

LIMPEZÍT¹, limpezituri, s. n. Faptul de a (se) limpezi. – V. limpezi. Vezi definitia »

SCHIZOCÍT s.n. Schistocit. [< fr. schizocyte]. Vezi definitia »

piuărít, s.n. (reg.) ocupația piuarului. Vezi definitia »