MENINGOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolire, îmbătrânire (patologică) a meningelor. [Gen -iei. / < fr. méningomalacie, cf. gr. meninx – membrană, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

spolocánie, spolocánii, s.f. (reg.) 1. prima zi din postul Paștilor (când se spală vasele); lunea curată. 2. (înv.; în forma: spălăcanie) clătire a gurii cu o băutură alcoolică. 3. (înv.; în forma: spălăcanie) apă de spălat gura. 4. (înv.) cantitate mică de rachiu. Vezi definitia »

ORTODOXÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este ortodox; doctrina bisericii ortodoxe; (p. ext.) religia, biserica ortodoxă. 2. Conformitate cu principiile tradiționale ale doctrinei bisericii creștine ortodoxe. [Gen. -iei. / cf. fr. orthodoxie, gr. orthodoxia]. Vezi definitia »

GEOFAGÍE s.f. (Biol.) Hrănire cu pământ, faptul de a fi geofag. [Gen. -iei. / < fr. géophagie]. Vezi definitia »

FOSFOROGRAFÍE s. f. metodă de reproducere a obiectelor și spectrelor în lumină infraroșie cu ajutorul unui ecran fosforescent. (< fr. phosphorographie) Vezi definitia »