LATERÍT, lateríte, s. n. Depozit bogat în hidroxizi de aluminiu și de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicală umedă. – Din fr. latérite. Vezi definitia »

TEODOLÍT s. n. goniometru de precizie folosit în geodezie și astronomie pentru măsurarea unghiurilor verticale și orizontale, a distanțelor zenitale și a azimuturilor. (< fr. théodolite) Vezi definitia »

cotruít, -ă, cotruíți, -te, adj. (reg.; despre buciumul roții de la car) mâncat, ros, lărgit. Vezi definitia »

ȚÂRÂÍT¹ adv. (În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde) Din vârful arcușului, fără rezonanță; tremurat. – Din țârâi². Vezi definitia »

nelecuít, -ă, adj. (înv.) care nu poate fi lecuit, fără leac, incurabil. Vezi definitia »