Definita cuvantului habitus
HÁBITUS s.n. Înfățișare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfățișarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu habitus
belarús / bielorús (bie-) adj. m., s. m., pl. belarúși / bielorúși; adj. f., s. f. belarúsă / bielorúsă Vezi definitia »
INFRAVÍRUS, infraviruși1) vezi nota, s. n. (Biol.) Nume dat unor acizi nucleici deveniți autonomi și presupuși a fi capabili să determine anumite afecțiuni. – Din fr. infravirus. Vezi definitia »
ÁMBITUS subst. Întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt. – Din fr. ambitus. Vezi definitia »
NEGÚS s.m. 1. Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranul Etiopiei; cel care purta acest titlu. 2. Produs de panificație în forma unui băț. [< fr. négus]. Vezi definitia »
CUMULOSTRÁTUS s. m. stratocumulus. (< fr. cumulostratus) Vezi definitia »