TRANSCENDÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este transcendent. 2. (în filozofiile religioase) ipostază a divinității, care se află deasupra creațiilor sale. ◊ (în existențialism) situația omului care își depășește condiția lui existențială obișnuită; (p. ext.) condiție a omului ca ființă care depășește natura. ◊ (în fenomenologie) rezultat al datului obiectiv prin actul intențional de conștiință sau prin intuiție. (< fr. transcendance) Vezi definitia »

FARMACOVIGILÉNȚĂ s. f. Vigilență față de efectele nocive ale medicamentelor (luate în exces) asupra organismului. – Din fr. pharmacovigilance. Vezi definitia »

a fi atins de filoxeră expr. (iron.) a fi nebun. Vezi definitia »

-MICÍNĂ elem. mic(o)-. Vezi definitia »

MARINĂRÍȚĂ, marinărițe, s. f. Femeie din echipajul unei nave. – Marinar + suf. -iță. Vezi definitia »