PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence. Vezi definitia »

BAUXÍTĂ s. f. Oxid de aluminiu, care se găsește în natură ca minereu de diferite culori. [Pr.: ba-u-] – După fr. bauxite. Vezi definitia »

TELEGRÁMĂ, telegrame, s. f. Comunicare (scurtă) la distanță transmisă prin mijloacele cele mai rapide (telefon, telegraf); formularul pe care este scrisă această comunicare. [Var.: (înv.) telegrám s. n.] – Din fr. télégramme. Vezi definitia »

CORTICOPLEURÍTĂ, corticopleurite, s. f. Congestie pulmonară localizată în zona corticală a plămânilor și care afectează și pleura din zona respectivă. [Pr.: -ple-u-] – Din fr. corticopleurite. Vezi definitia »

MINÚSCULĂ, minuscule, s.f. – V. minuscul (2) [DEX'98] Vezi definitia »