BIRUÍT, -Ă, biruiți, -te, adj. Bătut în luptă, întrecut într-o competiție, învins, înfrânt. ♦ Fig. Stăpânit de un sentiment puternic, de o patimă etc. – V. birui. Vezi definitia »

ALÍT s.n. (Geol.) Rocă afinată de culoare roșie, conținând o mare cantitate de aluminiu și fier, produsă prin procese de alterare a scoarței terestre în condiții de temperatură și umiditate ridicate. ♦ Constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial. [< fr. allite]. Vezi definitia »

STEFANÍT s. n. sulfură dublă naturală de stibiu și argint. (< fr. stéphanite) Vezi definitia »

MEZOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care se dezvoltă în condiții de temperatură și de umiditate mijlocii. [< fr. mésophyte, cf. gr. mesos – mijlociu, phyton – plantă]. Vezi definitia »

NĂCĂJÍT, -Ă adj. v. necăjit. Vezi definitia »