stropolí (-lésc, -ít), vb. – A se ocupa cu ceva, a roboti. – Var. stroboli. Creație expresivă, după cum o indică suf. -li; legătură cu bg. tropolja „a tropăi” (Candrea) nu este convingătoare. – Der. stropoleală, s. f. (roboteală prin jurul casei). Aceleiași rădăcini trebuie să-i aparțină ștropși (var. Trans. strocși), vb. (a călca, în picioare, a turti, a stîlci; a pisa, a deforma; a strica, a distruge; refl., a certa, a dojeni), fără îndoială în loc de *tropoși (după Cihac, II, 422 și Candrea, din sl. sŭtrašiti „a călca în picioare”, bg. strošvam „a mărunți”); stropșală (var. stropșitură), s. f. (strivire; ceartă). Vezi definitia »

fălí (fălésc, fălít), vb. – (Banat) A fi lipsit de. Sb. faliti, din it. fallire. – Der. fălincă, s. f. (greșeală, eroare), din sb. falinka. Vezi definitia »

FEȘTELÍ, feștelesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) murdări, a (se) mânji. 2. Tranz. (Fam.; în expr.) A o feșteli = a o păți, a intra într-o încurcătură; a se face de râs. – Cf. magh. festeni „a vopsi, a zugrăvi”. Vezi definitia »

herdelí, herdelésc, vb. IV (înv.) a lucra, a se ocupa cu ceva. Vezi definitia »

belí (-ésc, belít), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A curăța coaja. – 3. A descoperi (acele părți ale trupului care sînt în mod normal acoperite sau protejate de o membrană, de piele sau de un organ). – 4. A prăda, a jefui. – Mr. bilescu, megl. bilés. Lat. vēllĕre „a smulge”, cu schimbare de conjug., datorită formei incoative a vb.; cf. cat. esbellegar „a sfîșia”, din lat. *exvēllĭcāre. În mod tradițional s-a păstrat der. din sl. belŭ „alb”, bĕliti, „a albi”, cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat rom. (cf. bili), și că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noțiuni de „alb” și „a jupui”. Cf. Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac; DAR; Candrea. Scriban se gîndea, curios, la o posibilă der. de la piele. Der. belitură, s. f. (jupuire, jupuitură); belitor, adj. (care jupuiește); beligă, s. f., rar (coajă). Din rom. provine bg. bĕlĭam „a jupui”. Vezi definitia »