ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță. 3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise. Vezi definitia »

SUBNORMÁLĂ s.f. (Mat.) Segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția la curbă a normalei cu această axă în punctul considerat. [< sub- + normală, după fr. sous-normale]. Vezi definitia »

MÁGMĂ s.f. 1. Masă lichidă din interiorul Pământului prin întărirea căreia se formează rocile eruptive. 2. (Med.) Masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. [< fr. magma, cf. gr. magma – pastă]. Vezi definitia »

scăfílă, scăfíle, s.f. (reg.) cutie craniană, craniu. Vezi definitia »

jálbă (jélbi), s. f. – 1. Plîngere, reclamație. – 2. Cerere, petiție. – Var. (Mold.) jalobă. Sl. žalĭba (Miklosich, Lexicon, 191; Cihac, II, 155; Tiktin), cf. bg. žalba. Var. din sl. žaloba (Ivănescu, BF, VI, 104), cf. ceh., pol., rus. žaloba. – Der. jelbui, vb. (a reclama, a se plînge); jelbar, s. m. (persoană care se ocupa cu scrisul jalbelor; reclamant, solicitant). Vezi definitia »