povelíre, povelíri, s.f. (înv.) 1. poruncă, ordin, dispoziție. 2. împuternicire dată cuiva într-o funcție. Vezi definitia »

Autoapreciere excesivă; sentimentul irațional de superioritate față de cineva in ceea ce privește talentul, frumusețea, bogăția, rang, inteligența si așa mai departe; Comportament sau tratament disprețuitor; Insolenta sau aroganta a comportamentului; purtare aroganta. Mândria , rareori, poate avea conotații bune când are sensul de încântare sau exaltare rezultând dintr-o fapta sau posesie. Sinonime ale mândriei sunt egocentrismul, aroganta, disprețul și trufia. Vezi definitia »

PROSPERÁRE s.f. Faptul de a prospera. [< prospera]. Vezi definitia »

SUPRAAGLOMERÁRE s.f. Aglomerare (prea) mare; supraaglomerație. [< supraaglomera]. Vezi definitia »

VERUÍRE s. f. v. VERUI. [DLRM] Vezi definitia »