IZOLÓG, -Ă adj. (despre corpuri, țesuturi, celule, seruri etc.) cu o compoziție analoagă. (< fr. isologue) Vezi definitia »

HEMEROLÓG s.m. Autor de calendare. ♦ Cel care studiază problemele legate de calendare. [< fr. hémérologue]. Vezi definitia »

POLÓG², poloage, s. n. 1. Țesătură țărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lână, din in sau din cânepă și folosită ca cergă, pătură, așternut etc. 2. Țesătură fină, folosită mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Acoperitoare specială confecționată din pânză rară sau din plasă de sârmă, folosită împotriva țânțarilor, a muștelor etc. – Din sl. podlogŭ, rus. polog. Vezi definitia »

OTOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în otologie. (< germ. Otolog) Vezi definitia »

ERPETOLÓG, -Ă, erpetologi, -ge, s. m. și f. Specialist naturalist care se ocupă cu studiul reptilelor. – Cf. fr. erpétologiste. Vezi definitia »