sprăvălí, sprăvălésc, vb. IV refl. (înv.) a se prăvăli. Vezi definitia »

ofilí (ofilésc, ofilít), vb. – 1. A se veșteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu același sens. Vezi definitia »

țingălí, țingălésc, vb. IV (reg.) a suna, a bate (un clopot, clopoțel, un metal lovit). Vezi definitia »

RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. Tranz. și intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ Tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ Tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ Tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ Tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ Tranz. A tulbura. 2. Tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. Tranz. (Pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti. Vezi definitia »

SIFILI- v. sifilo-. Vezi definitia »