LEICÚȚĂ², leicuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui leică²; pâlnioară. – Leică² + suf. -uță. Vezi definitia »

AGRÁFĂ s.f. 1. Piesă mică de tablă sau de sârmă folosită pentru fixare, pentru prindere; (spec.) obiect cu care se prinde sau se fixează o haină, părul, o incizie, o hârtie etc. 2. (Arhit.) Ornament în formă de consolă în capătul unui arc. [< fr. agrafe, cf. germ. Agraffe]. Vezi definitia »

yohimbínă s. f., g.-d. art. yohimbínei Vezi definitia »

CARTĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Act prin care se recunoșteau, în ev. med., anumite privilegii și libertăți unor clase sau pături sociale (ex., în Anglia, Magna Charta Libertatum, 1215). 2. Manifest cuprinzînd revendicări ale unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale (ex. Carta Organizației Națiunilor Unite). 4. Document prin care două sau mai multe state se obligă să respecte și să aplice anumite principii în relațiile dintre ele și cu alte state. 5. P. ext. Document de o însemnătate deosebită pentru viața socială și politică a unei țări (ex. „Carta 77”, în Ceho-Slovacia). Vezi definitia »

mărcúșă adj. f. – (Oaie) cu capul negru. Sb. mrkuša „animal cu blană neagră” (Candrea). Vezi definitia »