CĂRÚȚĂ, căruțe, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (1). – Din car. Vezi definitia »

BRETÉSĂ s. f. 1. lucrare de fortificație medievală care întărea o altă fortificație. 2. nazal (II) mobil la coifuri. (< fr. bretesse) Vezi definitia »

ZBEREGUIÁLĂ, zbereguieli, s. f. (Reg.) Zbenguială, hârjoană. Vezi definitia »

COLORISTICĂ s.f. Studiul culorilor și al fenomenelor colorate. [< fr. coloristique]. Vezi definitia »

corțofálă, corțofále, s.f. (reg.) parte a unei căruțe. Vezi definitia »