BEREGÁTĂ, beregate, s. f. (Pop.) Laringe, înghițitoare; p. ext. partea gâtului în care se află laringele; gâtlej. – Comp. sb. berikat. Vezi definitia »

HEMÍNĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine. Vezi definitia »

ZÓTĂ, zóte, s. f. (Argou) Furt organizat, acțiune pusă la cale de către o bandă de hoți. (etim. nec.) Vezi definitia »

HIDROSADENÍTĂ s. f. inflamație (purulentă) a glandelor sudoripare (axilare). (< fr. hidrosadénite) Vezi definitia »

STRUNGĂRÍȚĂ², strungărițe, s. f. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la strung. – Strungar¹ + suf. -iță. Vezi definitia »