Definita cuvantului mestecă
méstecă2, mésteci, s.f. (reg.) 1. boală contagioasă a oilor și caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă. 2. boală contagioasă la om și animale; răsfugă, dalac, bubă-neagră, cărbune, antrax. 3. plantă erbacee cu flori galbene folosită ca medicament împotriva bolilor amintite; răsfug.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu mestecă
ȚÉLINĂ2, țelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat; pârloagă. 2. Pășune, fâneață (naturală sau semănată). – Din bg., scr. celina. Vezi definitia »
SUDÚRĂ, suduri, s. f. 1. Operație de sudare; p. ext. locul îmbinării prin sudare a două sau mai multor piese. 2. Fig. Închegare, îmbinare, legătură, unire (strânsă). – Din fr. soudure. Vezi definitia »
MICROÚNDĂ, microunde, s. f. (Fiz.) Undă hertziană a cărei lungime de undă este cuprinsă între l cm și l m. [Pr.: -cro-un-] – Din fr. micro-onde. Vezi definitia »
IÁRĂ2 conj. v. iar2. Vezi definitia »
ALÉRTĂ s. f. alarmă, prevenire. ◊ semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. (< fr. alerte) Vezi definitia »