DEFERÍ vb. IV. tr. 1. A acorda, a da, a conferi (un titlu, onoruri etc.). 2. A trimite în judecată, a supune spre judecare în fața justiției. ◊ A deferi jurământ = a cere cuiva, în lipsă de alte probe, să jure în fața justiției. [P.i. defér. / < fr. déférer, lat. deferre]. Vezi definitia »

TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar. Vezi definitia »

KHERVARÍ s.f. Limbă din familia de limbi munda, vorbită de numeroase popoare din India centrală. (cf. fr. khervari) Vezi definitia »

a o lăbări expr. (adol., vulg.) a temporiza, a trage de timp, a o lălăi. Vezi definitia »

BICHIRÍ, bichiresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A face, a drege un lucru pe îndelete, migălind. – Et. nec. Vezi definitia »