bușulí, bușulésc, vb. IV refl. (reg.) a se supăra, a se amărî. Vezi definitia »

cugulí, cugulésc, vb. IV (reg.) a mânca rămășițele; a ciuguli. Vezi definitia »

KALI- v. kaliu. Vezi definitia »

halí (halésc, halít), vb. – A mînca, a înfuleca, a se ghiftui. Țig. ha-, part. halo „a mînca” (Vasiliu, GS, VII, 116; Graur 159; Juilland 166). – Der. haleală, s. f. (mîncare); halap, s. m. (mîncău); halie, s. f. (foame); haleaos, s. n. (mîncare); halos, adj. (mîncău); nehalit, adj. (flămînd). Cf. țig. sp. jalar „a mînca”, jallipen „mîncare” (Besses 92; Claveria 126). Sînt cuvinte familiare sau de arg. Vezi definitia »

BARBIROLLI [ba:birɔli], Sir John (1899-1970), dirijor englez de origine italiană. Din 1943, a dirijat orchestra „Hallé” din Manchester. Vezi definitia »