SPÁDĂ s.f. (Iht.) Pește marin din fam. xiphiide (pești-sabie), numit și peste-cu-spadă sau xifie (Xiphias gladius), cu un corp fusiform de până la 4 m lungime, ca adult lipsit de solzi, caracterizat prin maxilarul superior alungit în formă de spadă, aprox. 1/3 din lungimea sa, lipsit de dinți, cu marginile ascuțite ca niște cuțite, iar cel inferior mult mai scurt. Se pescuiește preponderent în Marea Mediterană și în Atlantic, fiind foarte apreciat ca pește de consum, cu carne albă, delicată; it. pesce spada; fr. espadon; engl. swordfish; germ. Schwertfisch; v. sabie. Vezi definitia »

SCOLIÓZĂ s.f. Deviație patologică laterală a șirei spinării, în special în regiunea dorsală. [Pron. -li-o-. / < fr. scoliose, cf. gr. skolios]. Vezi definitia »

ARMÚRĂ s. f. 1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali. 2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături. 3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură. (< fr. armure) Vezi definitia »

AVANGÁRDĂ s.f. 1. Detașament care se trimite în fruntea unei trupe în marș spre a o asigura împotriva unui atac prin surprindere. ♦ (Fig.) Grup care se află în frunte. ◊ De avangardă = care merge în frunte, care conduce; în avangardă = în frunte. 2. Avangardism. ◊ Curent de avangardă = curent cultural cu tendințe avangardiste. [Pl. -gărzi, -garde. / < fr. avant-garde, cf. rus. avangard]. Vezi definitia »

INSUBORDONÁNȚĂ s. f. nesupunere. (< fr. insubordonnance) Vezi definitia »