PRETÚRĂ, preturi, s. f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituție în care își exercita funcția un pretor (3); serviciul pretorului; local unde funcționa acest serviciu. – Din lat. praetura, fr. préture. Vezi definitia »

PIESÚȚĂ, piesuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui piesă. – Piesă + suf. -uță. Vezi definitia »

TEBAÍNĂ s. f. alcaloid toxic extras din opiu; paramorfină. (< fr. thébaïne) Vezi definitia »

moluscă, moluște s. f. (er.) vulvă. Vezi definitia »

AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. ♦ Zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – Din fr. auréole, lat. [corona] aureola. Vezi definitia »