tópic (-că), adj. – Care se referă la locuri. Fr. topique. Este dubletul lui topicesc, adj. (topic), sec. XVIII, înv., din ngr. τοπιϰός. Vezi definitia »

EPULÓTIC, -Ă adj. (despre remedii) care cicatrizează. (< fr. épulotique, gr. epoulotikos) Vezi definitia »

BURÁTIC, buratici, s. m. (Reg.) Broatec. [Var.: burátec s. m.] – Contaminare între bură și broatec. Vezi definitia »

POPÍC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn cilindrice, fasonate la strung și așezate într-o anumită ordine, jucătorii urmărind să răstoarne cât mai multe dintre ele de la distanță, cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicărie. 2. Piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor. [Var.: (reg.) popícă s. f.] – Pop¹ + suf. -ic. Vezi definitia »

HIPOTÓNIC, -Ă, hipotonici, -ce, adj. (Despre o soluție) Care are o presiune osmotică inferioară altei soluții. ◊ Ser hipotonic = ser a cărui concentrație moleculară este inferioară celei a sângelui. – Din fr. hypotonique. Vezi definitia »