Definita cuvantului ațipi
ațipí (ațipésc, ațipít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ațipi
ațipí (ațipésc, ațipít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi). Vezi definitia »
LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊ Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor. 5. Tranz. și refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a cârpi cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti. Vezi definitia »
RĂPÍ, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. și pop.) hrăpí vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere). Vezi definitia »
priștipí, priștipésc, vb. IV (reg.) a cruța, a păstra; a economisi. Vezi definitia »
RETOPÍ, retopésc, vb. IV. Tranz. A topi din nou. – Re-1 + topi. Vezi definitia »