TEÁTRU s.n. I. 1. Clădire special construită pentru reprezentarea spectacolelor. 2. Spectacol, reprezentație. ◊ A face (sau a juca) teatru = a se preface. 3. Arta de a reprezenta opere dramatice; dramaturgie; profesiunea de actor. 4. Literatură dramatică; culegere de piese. II. Loc unde se petrece, unde se desfășoară o întâmplare, un eveniment. ◊ (Mil.) Teatru de operații (sau de război) = câmp de luptă. // (În forma teatro-; scris și theatro-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) arta dramatică”, „dramatic”, „(referitor la) teatru (I)”, [Pron. tea-. / cf. fr. théâtre, it. teatro, germ. Theater < lat. theatrum, gr. theatron]. Vezi definitia »

POTENȚIOMÉTRU, potențiometre, s. n. (Fiz.) 1. Aparat pentru divizarea tensiunii electrice. 2. Aparat pentru măsurarea tensiunii electromotoare. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. potentiomètre. Vezi definitia »

TETRAÉDRU s. n. poliedru cu patru fețe. (< fr. tétraèdre) Vezi definitia »

sâmédru s.m. (pop.) numele sărbătorii creștine Sf. Dumitru, celebrată la 26 octombrie. Vezi definitia »

IDOLÁTRU, -Ă, idolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ Fig. (persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre. Vezi definitia »