MIÁSMĂ, miasme, s. f. Emanație rău mirositoare; duhoare, putoare, exalație. [Pr.: mi-as-] – Din fr. miasme. Vezi definitia »

LIMFOCÍTĂ s. f. v. limfocit. Vezi definitia »

coálă (cóli), s. f. – Foaie dreptunghiulară de hîrtie, de carton etc. – Mr. acoală, colă. Ngr. ϰόλλα, din it. colla „coadă” (Roesler 570; Murnu 15; Cihac, II, 648); cf. bg. kola. Vezi definitia »

sulfínă (-ne), s. f. – Iarbă-de-piatră (Melilotus officinalis, M. albus). – Var. sulcină, sulvină, sufulf. Lat. sulfῑna, plantă nedeterminată, cf. A. Thomas, Bull. Du Cange, V, 159; acest nume, care derivă de la sulphur „sulf”, se explică prin culoarea florilor (Scriban, R. critică, 1933, 28; cf. Candrea, GS, 429, unde se postulează *sulfina, fără a-i cunoaște existența). Legătura cu sl. žlŭtŭ „galben”, pol. žołtina „galben” (Cihac, II, 380) este improbabilă. Var. sulcină este ciudată, dar cf. șuf, șuc și șufări. Sufulf trebuie să rezulte dintr-o contaminare cu mag. szúlfü „cimbru” (Cihac, II, 527). Vezi definitia »

ODÍNĂ, (3) odine, s. f. (Reg.) V. odihnă. Vezi definitia »