Definita cuvantului atrățel
atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu atrățel
cel care se naste cu un anume sex iar prin opertii se transforma in alt sex ! Vezi definitia »
SALPINGOCÉL s. n. hernie a trompei uterine. (< fr. salpingocèle) Vezi definitia »
TETRAVÁNGHEL s. n. v. tetraevanghel. Vezi definitia »
GASTROCÉL s.n. Hernie a stomacului. [< fr. gastrocèle, cf. gr. gaster – stomac, kele – hernie]. Vezi definitia »
HEMATOCÉL s.n. Tumoare formată prin acumulare de sânge într-un țesut sau organ. [< fr. hématocèle, cf. gr. haima – sânge, kele – tumoare]. Vezi definitia »