Definita cuvantului atrățel
atrățél (atrățéi), s. m. – Plantă, limba cîinelui (Cynoglossum officinale). Mag. atracél „Borrago officinalis” (Cihac, II, 477; DAR; Gáldi, Dict., 83).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu atrățel
BOTÉL s.n. Vas fluvial vechi transformat în cabană ancorată la malul apei. [< fr. bhôtel]. Vezi definitia »
suricél, -éa, (pop.) cam sur; surișor. Vezi definitia »
VASÉL, vasele, s. n. (Înv.) Vas de război; bastiment. – Din it. vascello. Vezi definitia »
ORĂȘÉL, orășele, s. n. Diminutiv al lui oraș; oraș mic. – Oraș + suf. -el. Vezi definitia »
predstátel, predstáteli, s.m. (înv.) președinte, conducător (religios). Vezi definitia »