Definita cuvantului atu
atú (-uúri), s. n. – 1. (La cărțile de joc) Cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (Arg.) Bani, biștari. – Var. ata. Fr. atout, cf. ngr. τò ἀτού. Var. (pl. atale) nu este, cum afirmă DAR, „o formă românizată” din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu atu
tactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tottactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tottactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tottactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tottactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tottactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tot Vezi definitia »
loc la clientu’ expr. (intl.) victima are bani. Vezi definitia »
cotu’ s. m. sg. (articol hot.) nimic. Vezi definitia »
tactu e un pisat cu ochii se pisa in pantaloni fmmm de handicapatimata aia curva care se fute cu moscraciun de o fute ala de draci o ya pisamas pe voi de tarani cu dexu vostru online cu tot Vezi definitia »
tu interj. – Imită sunetul unui instrument de suflat. Creație expresivă, proprie limbajului copiilor; se folosește mai ales cu reduplicare, cf. bu(bui), du(dui), hu(hui). – Der. tutoi, s. n. (Trans., bucium); tutui, vb. (a suna din bucium; a scoate afară, a goni), pentru al cărui dublu sens cf. dudui; tutelcă, s. f. (Olt., fluier, flaut); tuturez, s. n. (Trans., bucium mic); tutuc, s. n. (lemn, scurtătură), în Olt. și Banat, poate prin contaminare cu butuc (după Bogrea, Dacor., I, 290, din tc. tutuk „obstacol”); tutuluș, s. m. (Munt., lemn, trunchi). Vezi definitia »