Definita cuvantului au
áu conj. – 1. Sau, ori. – 2. Oare? (particulă care introduce și întărește interogația). – Mr. au, ai. Lat. aut (Diez, I, 292; Pușcariu 165; Candrea-Dens., 114; REW 810; DAR); cf. alb. a, it., sp. o (sard. a), v. prov. o(z), fr. ou, port. ou. Primul sens este rar în limba actuală. Cel de al doilea are o anumită circulație actuală, deși limitată; a fost însă adoptat de limbajul poetic, ca termen consacrat pentru interogația emfatică.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu au
BAUBÁU s. m. invar. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m. invar., babáua s. f. invar.] – Din bau (repetat). Vezi definitia »
ZABLÁU s.m. (Var.) Zăblău2. Vezi definitia »
sau S,iva. În religia hinduistĂ?, zeul care întruchipeazĂ? fortza distructivĂ? a naturii. Face parte, alĂ?turi de Brahma (fortza creatoare)s,i Vishnu (fortza conservatoare), din trinitatea hinduistĂ? (Trimurti). Este considerat s,i ca zeu al literaturii, muzicii s,i dansului. Sotzia lui este zeitza Kali. Vezi definitia »
BLEAU2, bleauri, s. n. (Reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [Var.: bleah, bleav s. n.] – Din ucr. bljacha, germ. Blech. Vezi definitia »
CA MAU (MUI CA MAU, BAI-BUNG), cap. în SE Asiei la 8º38’ lat. N și 104º44’ long. E, cel mai sudic punct al Pen. Indochina (Vietnam), separînd M. Chinei de Sud de G. Thailandei. Vezi definitia »