a face (cuiva) cheie expr. (intl.) a întinde o cursă (cuiva). Vezi definitia »

răgáce (răgáce), s. f. – Rădașcă (Lucanus cervus). – Var. răgaci, Trans. rugaci, rugace. Sl., cf. bg., sb., slov., rus. rogačĭ, ceh. roháč, din sl. rogŭ „corn” (Cihac, II, 303; Conev 52), sl. rogatŭ „cornut”. Este dubletul lui rădașcă (var. rodașcă, rudașcă, caradașcă), s. f. (boul-lui-Dumnezeu), cu schimb. cons. greu de explicat. – Der. radășcat, adj. (cu coarne ca de rădașcă). Vezi definitia »

DEOARECÉ conj. (Indică un raport de cauză între o propoziție regentă și una subordonată) Fiindcă, pentru că, de vreme ce. [Pr.: de-oa-] – De⁴ + oare + ce. Vezi definitia »

TRÉISPREZECE num. card. Număr care are în numărătoare locul între doisprezece și paisprezece și care se indică prin cifra 13 sau XIII. ◊ (Adjectival) Treisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treisprezece. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul treisprezece. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător) De treisprezece ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător) De treisprezece ori pe atâta. = (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător) Câte treisprezece părți. – Trei + spre + zece. Vezi definitia »

VORÁCE adj. Care mănâncă cu lăcomie, mâncăcios; lacom. [< fr., it. vorace, cf. lat. vorax]. Vezi definitia »