Definita cuvantului aură
áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aură
HEGÍRĂ s.f. eră la mahomedani, datând de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina, în anul 622. (< fr. hégire) Vezi definitia »
GEOGENÉZĂ s. f. proces de formare a Pământului. (< fr. géogenèse) Vezi definitia »
GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. Vezi definitia »
SUMUȘOÁRĂ, sumușoare, s. f. Sumuliță. – Sumă + suf. -ușoară. Vezi definitia »
maletă, malete, s. n. Obiect de îmbrăcăminte cu mâneci, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă lipit de corp, ca un maiou. Vezi definitia »