Definita cuvantului aură
áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu aură
REFÓNTĂ s. f. refacere (în întregime). (< fr. refonte) Vezi definitia »
buleală, buleli s. f. 1. (vulg.) deteriorare. 2. contact sexual. Vezi definitia »
PÂINÍȚĂ, pâinițe, s. f. Pâinișoară. – Din Pâine + suf. -iță. Vezi definitia »
TORTÍȚĂ, tortițe, s. f. Diminutiv al lui toartă. – Toartă + suf. -iță. Vezi definitia »
SPARTACHIÁDĂ, spartachiade, s. f. (Ieșit din uz) Competiție sportivă de amploare care cuprindea mai multe sporturi și care se desfășura în mai multe etape eliminatorii. [Pr.: -chi-a-] – Din rus. spartakiada. Vezi definitia »