Definita cuvantului auș
aúș (-și), s. m. – Bătrân, moș, bunic. – Mr. auș. Lat. ăvus, al cărui rezultat normal *au a dispărut. Forma auș indică adăugarea unui suf. dim. -uș (Candrea-Dens., 122; DAR; REW 839); după Pușcariu, Dacor., VIII, 324, acest suf. se datorează unei contaminări cu neaoș; însă o astfel de contaminare se explică anevoie plecîndu-se de la lat. *au față de neaoș (cf. și diferența de accent), și este mai curînd o impresie întemeiată pe aspectul actual al ambelor cuvinte. După Pascu, Beiträge, 8, ar fi un der. de la neauă „zăpadă” și ar însemna „alb ce neaua”, părere prea extravagantă. Cuvîntul este rar, a fost atestat în Olt., dar astăzi apare exclusiv în dicționare. Der. aușel, s. m. (pasăre, Regulus cristatus), cu suf. dim. -el (DAR; Candrea). După Țicăloiu, ZRPh., XLI, 588 și Scriban, din lat. pop. *aucellus „păsărică”, cf. it. uccello, v. fr. oisel (› fr. oiseau); dar, pe lîngă dificultatea fonetică, nu se înțelege aplicarea unui nume generic la o singură specie de pasări.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu auș
poptáș, poptáși, s.m. (reg.) fiecare dintre cuiele care fixează leațurile de pe acoperișul unei case, când acesta este făcut din stuf. Vezi definitia »
RĂDĂCINÍȘ s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de rădăcini. – Rădăcină + suf. -iș. Vezi definitia »
GALÓȘ, galoși, s. m. încălțăminte de cauciuc purtată peste pantofi ori peste ghete, spre a le proteja de umezeală sau de noroi. – Din fr. galoche. Vezi definitia »
spoitoráș, spoitoráșe, s.n. (reg.; în sintagmă) spoitoraș micuț = pensulă. Vezi definitia »
PĂSTORÁȘ, păstorași, s. m. (Rar) Păstorel. – Păstor + suf. -aș. Vezi definitia »