ORTODÓX, -Ă adj. 1. (adesea s.) Care aparține religiei creștine răsăritene. 2. Care se potrivește strict cu principiile tradiționale. ♦ Conform cu principiile tradiționale ale unei doctrine; (despre oameni) care respectă cu strictețe astfel de principii. [Cf. lat. orthodoxus, gr. orthodoxos < orthos – drept, doxa – părere]. Vezi definitia »

FOX s.m. Foxterier. [Pl. focși. / < fr., engl. fox]. Vezi definitia »

BOUTROX [butrú], Émile (1845-1921), filozof francez. A respins ideea necesității absolute propunînd o doctrină a contingenței, pe care se poate întemeia o doctrină a libertății („Despre contingența legilor naturii”, „Știința și religia în filozofia contemporană”). Vezi definitia »

ortodóx (ortodócși), s. m. – 1. Persoană de religie creștină răsăriteană. – 2. (Arg.) Prost, neghiob. Fr. orthodoxe. – Der. ortodoxie, s. f. (religie creștină răsăriteană). Vezi definitia »

PARADÓX s. n. 1. enunț contradictoriu și în același timp demonstrabil, părere contrară adevărului unanim acceptat; (p. ext.) ciudățenie. ◊ fapt despre care se poate demonstra atât că este adevărat, cât și fals. 2. (fiz.) ~ hidrostatic = faptul că presiunea unui lichid pe fundul unui vas nu depinde de dimensiunile și de forma lui. (< fr. paradoxe, gr. paradoxos) Vezi definitia »