EXÓD s.n. 1. Parte finală (care conține deznodământul și catastrofa) a unei tragedii grecești. 2. Emigrare în masă a unei populații. [Pl. -uri. / < fr. exode, cf. gr. exodos – ieșire]. Vezi definitia »

BOROD, com. în jud. Bihor; 5.027 loc. (1991). expl. de lignit și argile refractare. Vezi definitia »

vohód (-duri), s. n. – Trecerea preotului în biserică în timpul slujbei. – Var. văhod. Sl. vŭchodŭ (Tiktin). Vezi definitia »

brod (bróduri), s. n. – 1. Vad, trecere a unei ape prin vad. – 2. Ponton, vas transbordor. – Var. brud(ă). Sl. brodŭ (Cihac, II, 29). – Der. brudar, s. m. (pontonier), pe care Miklosich, Lexicon, 44, îl derivă de la sl. brodarŭ; brudină, s. f. (vad; ponton), cf. slov. brodnina, sb. brodarina „cost al transbordării”. Cf. brodi. Vezi definitia »

MOD, moduri, s. n. 1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă. ◊ (Ec. pol.) Mod de producție = fel istoricește determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenței lor caracterizând o orânduire socială și determinând-o din punct de vedere istoric. ♦ (Gram.; în sintagmele) Adverb de mod = adverb care arată felul cum apare acțiunea, starea sau însușirea exprimată de un verb. Complement circumstanțial de mod = complement circumstanțial care arată cum sau în ce măsură se desfășoară sau apare la un moment dat o acțiune, o stare sau o însușire. Propoziție circumstanțială de mod = propoziție care arată felul cum se desfășoară acțiunea din regentă sau cum se înfățișează o calitate din regentă. 2. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie. 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală, determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul fundamental. – Din lat. modus, it. modo. Vezi definitia »