MESMERÍSM s.n. Teoria magnetismului animal, fundată de Mesmer. ♦ Metodă terapeutică bazată pe această teorie. [< fr. mesmérisme, cf. Mesmer, medic german]. Vezi definitia »

MONARHÍSM s. n. Doctrină politică a partizanilor monarhiei (1). – Din fr. monarchisme. Vezi definitia »

ORBILIANÍSM s.n. (Liv.) Folosire a pedepselor corporale în educație. [Pron. -li-a-. / < fr. orbilianisme, cf. Orbilius – educatorul lui Horațiu, pe care poetul îl numea „biciuitorul”]. Vezi definitia »

EPICUREÍSM s.n. v. epicurism. Vezi definitia »

GIGANTÍSM s. n. 1. însușirea de a fi gigantic. 2. boală endocrină constând în creșterea exagerată a întregului corp sau a anumitor părți ale acestuia; somatomegalie. (< fr. gigantisme) Vezi definitia »