ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, s. f. Îndemânare, dibăcie, pricepere; p. ext. talent, artă. – Iscusi + suf. -ință. Vezi definitia »

MUCENÍȚĂ, mucenițe, s. f. Mucenică² (1). – Din sl. mučenica. Vezi definitia »

holoboácă s.f. (reg.) rachiu, holercă, stropșală, țuică. Vezi definitia »

MASCARÁDĂ s. f. 1. mascare, deghizare; ceată de oameni mascați. 2. (fig.) înscenare, prefăcătorie. 3. gen de divertisment de origine italiană, cu caracter aristocrat, în care subiectele, mitologice sau alegorice, interpretate de persoane mascate, erau acompaniate de muzică și dans; versurile corespunzătoare. (< fr. mascarade) Vezi definitia »

SINOSTÓZĂ s. f. fuziune a două oase. (< fr. synostose) Vezi definitia »