Definita cuvantului mirac
mirác1 s.m. (înv.) băiat, copil.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu mirac
sărdác (sărdáce), s. n. – (Mold.) Surtuc. Rut., pol. serdak (Tiktin). Vezi definitia »
SACROILIÁC, -Ă adj. iliosacral. (< fr. sacroiliaque) Vezi definitia »
1.Ortac Vezi definitia »
n-au intrat zilele în sac expr. nu e nici o grabă! Vezi definitia »
măzác (măzáci), s. m. – 1. Mîzgălitor. – 2. Persoană murdară, slinoasă. Bg. mazačĭ, pol. mazacz (Tiktin). Sec. XVIII, Mold. – Der. măzăcie, s. f. (murdărie). Vezi definitia »