ogeác, ogeácuri, s.n. (înv.; pop.) 1. corp de armată (seimeni, arnăuți). 2. casă, familie, sălaș de țigani. 3. breaslă, colonie, partid. 4. horn, coș. Vezi definitia »

itlác (-curi), s. n. – Grațiere, punere în libertate a unui deținut. Tc. itlak (Șeineanu, III, 71). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

CONTRAATÁC s.n. Atac executat de forțe care se găsesc în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [După fr. contre-attaque]. Vezi definitia »

SLOVÁC, -Ă, slovaci, -ce s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Slovaciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Slovaciei sau populației ei, referitor la Slovacia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci. – Din fr. slovaque. Vezi definitia »

liliác (liliéci), s. m. – Animal. – Mr. lelic. Sl. lilikŭ „cufundar” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Tiktin), cf. sb. ljiljak „liliac”, rut. lilik „liliac”. Înrudirea acestor cuvinte cu ceh., rus. lelek „varietate de rîndunele”, sb. lelek „barză”, bg. lilek „barză”, ngr. λέλέϰας „barză”, alb. ljeljek „barză”, încă admisă în general, ar putea fi iluzorie; e vorba probabil de cuvinte der. din tc. leylek „barză” (Lokotsch 1294), independent de cuvintele anterioare. Din rom. se pare că provine mag. liliák (Edelspacher 18). Vezi definitia »