irmilíc (irmilíci), s. m. – Înv., monedă turcească de argint, care valora la început 20 de piaștri. – Megl. irmiloc. Tc. irmilik (Șeineanu, II, 228; Lokotsch 958), din tc. irmi „douăzeci”, cf. bg. irmilik. Este cuvînt identic cu icosar. Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

ELECTRODIAGNÓSTIC s.n. Diagnostic bazat pe excitabilitatea organismului la curenți electrici. [Pron. -di-ag-. / < fr. électrodiagnostic]. Vezi definitia »

HIPERTÓNIC, -Ă, hipertonici, -ce, adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. – Din fr. hypertonique. Vezi definitia »

EPIROGÉNIC, -Ă, epirogenici, -ce, adj. Epirogenetic. – Din fr. épirogénique. Vezi definitia »

ABIÓTIC, -Ă adj. Lipsit de viață. [< fr. abiotique, cf. gr. a – fără, bios – viață]. Vezi definitia »